Ca Radu Mihaileanu este compatriot mai mult prin nume, preferind in continuare productiile mari, spectaculos cinematografice, multietnice, va deveni mai clar odata cu vizionarea ultimului sau film, Concertul, deja in cinematografe. Odata cu succesul international de critica al noului val romanesc, idealurile cinematografului clasic, de spectacol popular grandios, inaltator si constructiv, si-au pierdut de tot trecerea in lumea filmului romanesc. Intre 4, 3, 2 si Politist, adjectiv, filmul lui Nae Caranfil despre inceputurile cinema-ului in Romania - Restul e tacere - suferea anul trecut de condamnarea tacita a spectatorilor pretentiosi, in ciuda sau tocmai din cauza opulentei acelei reconstituiri de epoca, a personajelor exacerbate, a umorului buf si dimensiunilor dramei. Contextul nu s-a schimbat atit de mult intre timp, incit sa permita re-aprecierea spectacularului in cinema; pare oricum o notiune straina de aspiratiile autohtone, spectaculozitatea fiind asociata mai degraba cu filme de actiune hollywood sau animatii 3D. Daciierau spectaculosi, la fel alti domnitori de mai demult, dar acum un film realist romanesc spectaculospare sa nu aiba de unde veni. Radu Mihaileanu e un regizor francez de origine romana, cunoscut mai ales pentru lung-metrajul din 1998 Trenul vietii, expus din plin atit in cinematografe cit si pe televiziune datorita impactului deosebit pe care road movie-ul de epoca al unor evrei bucovineni deghizati in nemti l-a avut asupra publicului roman, neobisnuit ca un regizor de film compatriot sa vada atit de melodramatic-grandios, undeva intre La vita e bella a lui Roberto Benigni si comediile etnice de tip Kusturica. Ca Radu Mihaileanu este compatriot mai mult prin nume, preferind in continuare productiile mari, spectaculos cinematografice, multietnice, va deveni mai clar odata cu vizionarea ultimului sau film, Concertul, deja in cinematografe. Num