Se iubesc, dar locuiesc separat. Este un nou model de cuplu, predominant în mediul urban, numit "biodegradabil". Un model cu avantaje şi dezavantaje. Dar care n-are câştig de cauză în faţa cuplului tradiţional.
Modelul apartamentelor separate este din ce în ce mai răspândit, în special în oraşele mari, precizează psihiatrul Jacques-Antoine Malarewicz. În opinia specialistului, aceste cupluri sunt formate din parteneri cu vârste de aproximativ 30 de ani pentru care libertatea este vitală. Dar, sunt şi persoane de 35-40 de ani care au eşuat în viaţa de cuplu şi doresc o nouă abordare a relaţiei cu un partener. Adepţii principiului "fără tine sub acelaşi acoperiş cu mine" au în comun un anumit profil profesional. Muzicieni, arhitecţi sau fotografi..., respectiv profesii care oferă multă libertate. Ei au tocmai din cauza acestor profesii un mod de viaţă "nomad". N-au un program rigid la locul de muncă, iar "deplasările" sunt ceva obişnuit. Pentru ei, rutina este duşmanul numărul unu, iar a împărţi un spaţiu fix cu altcineva este o pedeapsă. Dar, majoritatea acestor cupluri susţin că pot iubi şi în acelaşi timp să respecte regula independenţei.
Şi această independenţă începe cu apartamente separate. Avantajele par a fi numeroase. Fiecare întâlnire se poate transforma într-un rendez-vous inedit, fiecare poate ieşi fără să recurgă la minciuni penibile. Se pare, de asemenea, că acest tip de relaţie stimulează comunicarea, îi responsabilizează pe cei doi parteneri, în sensul fixării unor limite asupra gradului de libertate adoptat. Pericolul separării nu este mai mare în cazul acestor cupluri, comparativ cu cuplurile tradiţionale, spune psihologul. Dimpotrivă, aceste cupluri, numite "moderne", ignoră gelozia.
Din avion totul pare "la vie en rose". Dar, din păcate, simplul moft de a nu confunda periuţele de dinţi este foarte scump