In urma cu ceva timp am aflat ca in Craiova exista, pe lânga restaurante cu specific românesc, ardelenesc, italian, si unul cu specific oltenesc. Trebuie sa recunosc ca m-am chinuit putin sa gasesc localul cu pricina, dat fiind ca restaurantul Casa Ciuna nu beneficiaza de o pozitie centrala. Pe bâjbâite, undeva in cartierul de case care se lasa in partea stânga a strazii Brestei, la o rascruce de drumuri, se afla Casa Ciuna, restaurant cu specific oltenesc. Aceasta este, de fapt, o casa batrâneasca, transformata in local pentru cei care nu mai au bunici la tara si care tânjesc dupa intimitatea odailor de odinioara. Ideea unui astfel de restaurant mi s-a parut si mi se pare in continuare geniala, cu toate ca localul in speta, Casa Ciuna, are mari lipsuri in ceea ce priveste respectarea blazonului oltenesc. Dar sa lasam criticile pentru mai târziu si sa incepem cu atuurile. Dupa cum va spuneam, casa care adaposteste localul respecta fidel regulile de decorare a odailor din casele taranesti: stergare oltenesti, fotografii vechi, alb-negru, macaturi puse unul peste altul pe lada de zestre, un portret de femeie cusut pe etamina si inramat ca un tablou pretios, care miniaturale trase de boi, un pres tesut la razboi intins pe jos, printre mese... Meniul restaurantului mi-a smuls câteva zâmbete si nu dintre cele rautacioase: catalogarea preparatelor nu s-a facut dupa regulile vreunui restaurant cu pretentii europene, ci special pentru a pune in valoare simtul umorului specific olteanului. Ca sa dau doar un exemplu, in loc de garnituri, la Casa Ciuna, la mare pret sunt „legumele“ (de fapt, cartofi taranesti sau cartofi cu unt...). Si pentru ca normele europene referitoare la fumat sunt stricte, iar localul nu isi permite luxul de a fi separat in doua categorii - pentru fumatori si pentru nefumatori, la Casa Ciuna, „se fumeaza de mâine“ incolo... Cu toate acestea, in holul de