În partida pe care a jucat-o timp de 10 ani cu baza sportivă bucureşteană, Ilie Năstase e condus la seturi cu 2-0

La începutul lui 1998, Ilie Năstase habar n-avea despre Clubul Sportiv Voinţa. "Nu ştia nici măcar că există. Nu ştia unde se află în Bucureşti, ce spaţiu deţine sau din ce e constituit patrimoniul", susţine Mihai Piştalu, directorul bazei sportive din cartierul Aurel Vlaicu.

Piştalu afirmă că el este cel care i-a făcut legătura lui Ilie Năstase cu "Voinţa". Cei doi se cunoaşteau de mai mulţi ani, iar în primăvara anului 1998, Piştalu l-a chemat pe Năstase şi i-a arătat baza sportivă. "I-am propus să devenim parteneri şi să facem ceva frumos aici. Noi puneam în joc locul, iar el venea cu numele şi, implicit, cu sponsorii. Aşa s-a născut Academia de Tenis".

S-a lepădat de asociaţi

În mai 1998, cele două părţi au trecut la treabă. Clubul Voinţa şi Ilie Năstase, prin firma Nastimex Rom SRL, încheie un contract de asociere în participaţie pe o durată de 30 de ani. Obiectul contractului: înfiinţarea unui complex sportiv "Academia de tenis - Voinţa Bucureşti". Beneficiile şi bunurile sînt partajate astfel: 18 % Voinţa şi 82% Nastimex.

Un an şi jumătate mai tîrziu. În octombrie 1999, Guvernul transferă Clubul Voinţa în Administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, iar acesta, peste o lună, îl dă în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, Fundaţiei pentru tenis "Academia Ilie Năstase". Pe scurt, Ilie Năstase elimină din ecuaţie conducerea bazei sportive de pe malul Lacului Floreasca, uită de contractul de asociere şi rămîne stăpîn peste tot.

Instanţa nu-i dă dreptate

Furioşi, reprezentanţii bazei sportive încep să caute dreptate prima dată la MTS, ulterior devenit Agenţia Naţională pentru Sport, iar apoi în instanţă. Anii se scurg, iar în loc de ajutor, ANS şterge "Voinţa