Inaugurăm în acest număr o nouă rubrică, realizată de Călin-Andrei Mihăilescu, intitulată „Cosmopolis“. Nu ştiu altele cum sînt – căci sînt căsătorit(e). Dar eu, chiar cînd nu mă gîndesc la limba română, ştiu că ea caută să exprime lumea mai bine şi mai inconştient decît utilizatorii ei, care de altfel îi sînt folositori. Însă limba noastră s-a dedat pe negîndite la coaliţie cu engleza în ultima vreme, de cînd petrolul a început şi dînsul să bolborosească pe limba lui Othello şi de cînd cu căderea Cortinei de Fier într-un buzunar al internetului. Gata cu franceza şi cu sunetele ei neadormite şi de nepronunţat („jio“, „lio“ ie liezotră)! Că, adică, de ce să vorbeşti prost franceza cînd poţi să blăblăieşti nepedepsit în engleză spartă? Cum aceasta, broken English, s-a vădit a fi limba cea mai universală a zilei, hip-hop şi noi la planetar! Acum, că ţarii de anţărţ s-au betegit, César est mort! Long live Caesar! Acum visele noastre ştiu engleza – de pildă, să ne coacem în Florida şi-n ostroavele Antile, să urlăm „Go, Chelsky!“ pe vreun stadion londonez, să votăm în California ori să bem sirop de arţar la Toronto cu duduile. Şi, mă rog, ce ne rămîne dincolo de vis? Ce? Doar coşmarele, care ne pleznesc în română? Da! Îţi e teamă că engleza va cuceri lumea, făcînd toate celelalte limbi să rămînă în staulul lor? Te ia cu friguri cînd te gîndeşti că limba maternă o să se încovoaie sub talpa tătucului care ne brainwashing-tonizează? Ori că în România integrată, la serbarea de clasa a IV-a, copiii o să recite Scrisoarea III în doi timpi cu subti(t)lu englezesc? Nu-ţi fie frică, române! Cîtă vreme vei avea coşmare, româna va supravieţui. O va face prin şi dincolo de tine. Chiar şi coşmarul că româna o să dispară tot pe româneşte ne vine (s-o spunem). Dar între visele englezeşti & the Romanian nightmares se strecoară cîte o vorbă, cîte-o gafă, pînă cînd se strînge de-o li