Se recomandă pentru depistarea microbilor implicaţi în infecţiile din sfera ORL, dar şi a purtătorilor aparent sănătoşi de germeni patogeni, care sunt sursă de contaminare pentru cei din jur.

Cel mai frecvent, exsudatul nazal se realizează pentru a identifica prezenţa Stafilococului auriu, care provoacă amigdalită. De asemenea, analiza este indicată şi pentru a depista infecţiile cu pneumococ (cauzează pneumonia) sau cu meningococ (cauzează meningita cerebrospinală).

Cum se prelevează secreţiile

Exsudatul nazal este o investigaţie bacteriologică care se realizează prin recoltarea de secreţii de la nivelul mucoasei nazale. Pentru a identifica germenii prezenţi la acest nivel, secreţiile sunt însămânţate pe medii de cultură. Pe lângă flora bacteriană normală, saprofită, pot fi depistaţi şi germeni patogeni. Bolnavul este aşezat pe un scaun cu faţa către o sursă de lumină artificială, iar ceafa îi este sprijinită de spătar. Prin una dintre nări, asistenta medicală introduce un tampon pe care îl împinge uşor de-a lungul planşeu­lui nazal până ce se atinge peretele posterior nazofaringian. După ­aceea, tamponul este rotit uşor pentru a facilita desprinderea secreţiei nazale. În general, prelevarea probelor nazale nu este dureroasă, cu excepţia cazurilor în ­care există răni (de exemplu, furuncule). Atunci cînd la nivelul vestibulului nazal există răni, specialistul va ridica cu mâna lobul nazal, pentru a facilita introducerea cu atenţie a tamponului.

Rezultatul, după numai două ore

Acurateţea rezultatelor este influenţată de modul în care sunt utilizate probele recoltate. De aceea, se recomandă ca din momentul recoltării şi până la examinarea secreţiilor să nu treacă mai mult de două ore. De ­altfel, interpretarea examenului bacteriologic al secreţiei nazale ­este simplă. În general, la persoanele sănătoase, flora bacteriană a nasului es