"Curba de sacrificiu" este o expresie inventata in anii Marii Crize, cand guvernul a fost nevoit sa recurga la micsorari de salarii si pensii pentru ca veniturile la buget devenisera atat de mici incat statul nu mai putea sa suporte cheltuielile. Mai important, "curbele de sacrificiu" au aparut ca alternative la concedierea masiva a lucratorilor, pe baza unui calcul extrem de simplu: daca esti nevoit sa reduci costurile cu – sa zicem – 20%, ai de ales intre a concedia 20% din lucratori sau a reduce salariile tuturor cu 20%. "Curba de sacrificiu" ar fi, prin urmare, o solutie "umana", prin care, in loc sa lipsesti un grup de oameni de orice fel de venit, alegi sa "imparti" povara intre restul angajatilor. "Curba de sacrificiu" este, asadar, o forma de protectie sociala, adica un lucru despre care am fost invatati ca, in esenta, este "bun" pentru ca, "in esenta", protectia sociala este buna si umana.
Pare sa fie un semn de compasiune sa "impartasim" cu totii, ca o comunitate, nevoile semenilor nostri si sa acceptam asemenea "curbe de sacrficiu" in semn de solidaritate cu cei aflati in nevoie. Alternativa este privita peste tot in lumea occidentala ca o forma inacceptabila de "darwinism social".
"Darwinismul social" este o expresie inventata de intelectualii de stanga "progresisti" pentru a condamna liberalismul clasic, prin care i se imputa acestuia din urma ca "uraste saracii", ca promoveaza "selectia naturala" a pietei libere, care, nemiloasa fiind, ii poate "ucide" pe cei mai putin apti, pe cei mai putin daruiti de soarta sau de propria conditie sa faca fata competitiei – intotdeauna "salbatica" –, proprie capitalismului.
Cu tot continutul lor de "solidaritate" si "compasiune", "curbele de sacrificiu" au fost primite prost atunci cand au fost aplicate de guvern la inceputul anilor ’30 – cu greve si proteste violente – si sunt primit
