Traseul editorial pe care îl parcurg tinerii prozatori de azi este compus, de regulă, din două segmente bine precizate. Unul trudnic, aproape sisific, al zbaterii în anonimat: pentru a debuta şi a se face cunoscut, un autor promiţător e obligat să accepte cele mai umilitoare condiţii, să-şi ducă manuscrisul la edituri obscure, să facă rost de o subvenţie pentru tipărire, să procure hârtie, să vină cu bani de acasă... Să ,facă totul". Nu mai e suficient, azi, să fii un scriitor bun. Adesea, nu atât valoarea cărţii contează, cât aptitudinile de self-promotion şi talentul de a face şi exploata relaţii profitabile, în interiorul sau în afara unui grup socio-cultural. Aceasta e faţa urâtă a lumii noastre literare. Cea frumoasă se arată în al doilea interval, al afirmării. Treptat, după multă perseverenţă şi cu o oarecare şansă, tânărul autor intră în circuitul public şi în tabla de valori a actualităţii. Este de acum citit şi citat, bătut amical pe umeri ori premiat, invitat să răspundă la anchete ale revistelor culturale şi cotidianelor centrale, solicitat cu noi texte şi - ei bine! - manuscrise. De multe ori, nu se înregistrează un salt calitativ în scrisul prozatorului nostru; nu s-a produs nici o mutaţie care să prilejuiască revelaţii critice. S-a schimbat însă, decisiv, amplasamentul. Tânărul scriitor a ieşit din obscuritatea anonimatului, la mult visatele lumini ale rampei. Însă Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florina Ilis, Veronica A. Cara şi atâţia alţii cunosc bine, pe pielea lor, care este preţul succeselor de astăzi, cât efort au depus pentru o anume notorietate. Fiecare secundă de ,glorie" a fost scump plătită.

După un debut remarcabil, cu romanul de mici dimensiuni şi un titlu trăznit, Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi, publicat în 1999 la o mică editură din Iaşi, Outopos, după încă un volum, de po