In loc sa-ti faci meseria, statul te obliga sa devii autodidact intr-un domeniu care e departe de al tau si pentru care, de cele mai multe ori, nu ai nici o inclinatie. Dar ce mai conteaza, cita vreme domnul ministru Hardau e atit de incintat de realizarile obtinute pe hirtie? Statistic stam, fireste, cum nu se poate mai bine... Aminam de ceva vreme sa scriu despre o conditie aberanta careia, la un moment dat, trebuie sa ii faci fata pentru a avansa intr-un grad la care esti intru totul indreptatit sa atentezi in ierarhia universitara. Ceea ce m-a imboldit a fost editorialul din ultimul numar al revistei "Timpul", semnat de colega mea Gabriela Gavril. Am sa reiau, fatalmente, unele idei, din simplul motiv ca vad lucrurile intr-un mod similar. Daca revin asupra subiectului, este pentru ca nu intentionez, in acest articol, decit sa comit o cuvenita pledoarie pentru normalitate.
Sistemul educativ autohton a intrat, ni se tot repeta de ani buni, intr-un proces de modernizare, de racordare la standardele europene. Reforma e, ce mai!, in toi. Pe site-ul Ministrului Educatiei, domnul Mihail Haradu isi incheie astfel mesajul catre dascali, dupa ce remarca, senin, ca in anul 2006 a reusit sa realizeze "lucruri extraordinare": 2007 va fi "anul schimbarii la fata pentru invatamantul romanesc". De cite ori ati auzit astfel de sloganuri? Bietul nostru invatamint s-a schimbat de atitea ori la fata, ca a ajuns de nerecunoscut. Dar sa revin la cestiune... Vechiul sistem, sovietic de felul sau, facilita somnul lin vreme de decenii intregi pentru cei care-si atingeau scopul: acela de a urca in cel mai inalt grad, cel de profesor, remunerat destul de generos. Exigentele erau cam indulgente, cu 3 carti, pe care nimeni nu statea sa le evalueze, te vedeai cocotat la virful ierarhiei. Singura conditie mai greu de indeplinit era aceea a vechimii. Prin urmare, nu se rasplatea in primul