„1942,
Duminică, 1 martie
«Tăiatari» : «Tăiatari» — în limba japoneză vrea să zică «sacrificiul corpului». E metoda prin care omul-torpilă, pe sub apă sare în aer, atacă obiectivul inamic... Ziarele japoneze dau pe faţă acest nemaipomenit fel de a lupta şi se mândresc, cu drept cuvânt, cu eroicele acte de «tăiatari», care au înlesnit japonezilor ultimele lor succese. Pare că vasul port-avion american «Yorktown» a fost torpilat printr-un taiatarist... Cu asemenea oameni, anglo-americanii vor avea de furcă...
Ieri şi alaltăieri a fost un adevărat «run» asupra prăvăliilor din Bucureşti. Au fost chiar bătăi, lumea se grămădea la toate uşile din Lipscani şi care mai de care voia să pună mâna pe ceva. Cucoanele ţipau, leşinau şi plăteau... ca să capete ciorapi, pantofi, pânză şi toate mărunţişurile necesare casei. Mişcarea a fost provocată prin reglementarea vânzării ghetelor şi pantofilor „bon” — câte o pereche pe an. Aceeaşi restricţie şi la pingeluirea tălpilor... Lumea se teme să nu se reglementeze tot — şi cumpără în neştire. Se îmbogăţesc negustorii! Aşa se întâmplă în vreme de război...
S-a înfiinţat «Camera juridică internaţională română», în cadrul Organizaţiei generale cu acelaşi scop ce-şi are sediul la Berlin. Scopul acestei noi instituţii este să ajute:
1) Progresul evolutiv (?) al Dreptului în cadrul nevoilor vieţii moderne, şi 2) Dezvoltarea colaborării profesionale şi de specialitate pe plan internaţional. Şi adaug eu: 3) Să bolşevizeze stările noastre de drept... Preşedinte a fost natural ales dl Ică Antonescu. D. d. Finţescu, Mircea Djuvara şi Al. Otetelişanu, vicepreşedinţi, Gh. Leon, Mihai Eliescu şi D. Gerota, membrii — iar D. d. Căpăţână (de la Casaţie) şi Vălimărescu cenzori...
Cu prilejul şedinţei inaugurale, dl Ică a strecorat, bineînţelesc, un nou discurs, şi chiar două. Bineînţeles de asemenea că nu le-am citit
