“Eu m-am opus arestării oricărui om politic şi în general arestărilor”. „Ne tot plimbăm cu corupţia în gură, o scoatem afară, o întoarcem înăuntru, corupţia vreau să spun". „Dacă e o problemă, spuneţi, măi băieţi, care e ăla corupt, pe care să-l împuşcăm pe stadioane?" „Eu nu cred în arestările de vineri seară".

Cu siguranţă aţi uitat aceste declaraţii, deşi vă sună foarte cunoscut formulările. Aparţin lui Adrian Năstase şi au fost făcute între 2000 şi 2004, pe cînd actualul condamnat pentru corupţie conducea guvernul României. Patru ani care au însemnat consolidarea puterii baronilor locali Radu Mazăre şi Marian Oprişan, un mandat marcat de scandaluri precum contractul Bechtel şi vânzarea Petrom, o perioadă în care 90% din presă a fost transformată într-un actor obedient la comenzile politice. Dar mai ales, o guvernare a lipsei totale de luptă împotriva corupţiei.

Declaraţiile de mai sus sună cunoscut şi pentru că seamănă cu acestea: “La ei, sistemul a funcţionat mai bine… Sistemul de furt, şi de fraudare, şi de cumpărare a voturilor”. “Sper ca Relu Fenechiu să fie achitat”. “Un sportiv ca Gică Popescu nu merită umilit. N-aş fi fericit să-l văd la închisoare…” „Nu ştiu cine a fost demis, Papici, marele basist, morărist. N-a fost demis, i s-a terminat mandatul. Şi lui Băsescu îi expiră mandatul, ce facem îi ţinem pe toţi la nesfârşit? De ce trebuie să-i ţinem pe toţi băsiştii care au făcut dosare politice după ce le-a expirat mandatul?” Victor Ponta, proprietarul acestor sentinţe, dovedeşte tot mai mult că a fost un bun elev al lui Adrian Năstase.

Asemănările dintre cei doi nu se opresc doar la faptul că nu le plac arestările de politicieni, dar adoră să dea indicaţii procurorilor şi judecătorilor. Ei se aseamănă şi prin faptul că nici unul nu suportă, din poziţia de prim-ministru, presa potrivnică. Cele mai multe cazuri de ziarişti români agresaţ