Biografia lui Paul Goma, "topită" în romanele sale memorialistice, este, la scară individuală, istoria zbuciumată a basarabenilor refugiaţi în România. Este, totodată, istoria scriitorului di­si­dent, aflat în permanent conflict cu linia oficială. Volumele sale ("Gherla", "Ostinato", "În Cerc", "Arta refugii", "As­tra", "Sabina", "Soldatul câinelui", ş.a.) sunt reprezentative în acest sens.

Paul Goma s-a născut la 2 oc­tom­brie 1935, în satul Mana (jud. Orhei), în familia învăţătorului Eufimie Goma. În timpul războiului, tatăl i-a fost de­por­tat în Siberia de autorităţile so­vie­tice, pierzându-i-se urma în gulag. În 1942, familia dascălului ba­sarabean îşi regăseşte "capul" într-un lagăr ro­mâ­nesc, la Slobozia, ca prizonier de răz­boi. În 1944, familia Goma parcurge într-un dureros re­fugiu lo­ca­li­tă­ţile Sibiu, Gusu, Buia. Este internată apoi în lagărul pentru refugiaţii ba­sa­ra­beni şi bucovineni de la Sighişoara. Pe baza unor hârtii falsificate, soţii Goma şi copiii "pă­că­lesc" comisiile de re­patriere în URSS, rămânând în România.

Din 1949, Paul Goma devenea, pen­tru trei ani, elev al Liceului Gheor­ghe Lazăr din Sibiu. A fost exmatri­culat, după cum va mărturisi mai târziu scriitorul, pentru că deţinea un jurnal. După câteva tentative, lipsite de succes, de a intra la licee din Sighişoara şi Braşov, a fost admis la Liceul Negru Vodă din Făgăraş.

După absolvirea studiilor medii, în 1954, a reuşit, concomitent, la Şcoala de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu" şi la Universitatea Bu­cu­reşti (Facultatea de Filologie). Şcoala de literatură fusese înfiinţată în urmă cu patru ani şi copia modelul Institutului de literatură "Maxim Gorki" de la Moscova. Scopul ei declarat era să formeze "cadre tinere de scriitori şi critici literari, ridicaţi din rândurile poporului muncitor". A ales "fabrica de scriitori", cum