Pentru prima oară în România, regizorul Rodrigo Garcia a montat un spectacol de teatru: „Interzis accesul animalelor“ (în care se referă, evident, la oameni). Spectacol experimental şi manifest social care demască tarele cetăţeanului capitalist, producţia Teatrului Naţional din Timişoara traduce într-un limbaj universal amintirile despre violenţă ale regizorului argentinian.
„Urăsc să văd părinţi ducându-şi copiii la restaurant. Odraslele râzgâiate nici nu se ating de mâncare. Părinţii îi îmbuibă, iar copiii se joacă puţin cu bolul alimentar şi apoi îl scuipă. Sigur mâncarea aia va fi reciclată şi-i va fi dată altui client, care o va comanda o oră mai târziu. Nu cred în reciclare, dar asta e altă poveste".
Cu această bucăţică reprezentativă pentru scriitura lui Rodrigo Garcia se deschide materialul de lucru pentru spectacolul de la Timişoara, în care regizorul crede, de fapt, în reciclare, cu toată fiinţa lui. Metodele lui Garcia sunt cunoscute. El lucrează mai întâi cu actorii, căutând în improvizaţie şi inspiraţia pentru text. Apoi, scrie. La Timişoara, însă, el a ales să combine texte mai vechi, din mai multe piese, generând „o operă nouă".
La prima repetiţie, Rodrigo Garcia a pus-o pe Andrea Tokai să se dezbrace, iar pe Claudia Ieremia s-o filmeze. Scena a picat la montaj şi n-a mai prins spectacolul în sine, dar i-a speriat pe actorii timişoreni. Faima de „destabilizator artistic" a lui Garcia îl precedase. Andrea Tokai s-a gândit că va fi pusă, probabil, să omoare un peşte. Garcia a cruţat-o, distribuind în rolul presupusului peşte viu un peşte deja mort (în acelaşi timp, el încerca să ducă la capăt o demonstraţie, oricare ar fi fost ea).
Iepuraşii au scăpat cu viaţă
În spectacolul regizat la Timişoara, Garcia le dă frustrărilor personale o portavoce, considerând violentă chiar şi nonviolenţa. Tot ceea ce vine s
