Ajunsă la 20 de ani, noua regină a gimnasticii europene s-a maturizat complet şi acceptă cu zâmbetul pe buze sacrificiile pe care le face în viaţa personală. Provocată la un dialog inedit, Sandra a vorbit cu dezinvoltură despre pasiunile şi planurile ei de viitor.
Ţi-a trecut starea de euforie după succesul de la Berlin?
Imediat cum am reintrat în sală. Deja mă gândesc la Mondiale. Nu e timp de petrecere. De alftel, nu prea sărbătorim după aceste gen de victorii, preferăm să ne bucurăm doar la final de an.
Domnul Bellu spune că are încredere în tine că poţi concura şi la individual compus.
Nu pot încă să mă decid. Ca să fac şi paralele, mai trebuie să lucrez pe plan psihic. Îmi este încă frică de căzături, poate pe viitor. Dacă nu o să iasă, mă mulţumesc şi cu trei aparate.
Mai lucrezi până la Mondiale să-ţi îmbunătăţeşti notele de plecare?
Da, vor fi elemente noi. E important să le surprind pe adversare şi pe arbitri. Merg totuşi pe principiul să iau o medalie, nu plec cu gândul să risc totul doar la aur. Nu e cazul să mă arunc cu capul înainte. Aş risca să mă accidentez şi să pierd apoi Olimpiada. Prefer să fac cât ştiu, cât mai curat şi sigur.
Cum vezi rivalitatea la Mondiale cu americancele si chinezoaicele?
Urmăresc pe internet evoluţiile lor, dar nu le iau ca reper. Pur şi simplu eu vreau să fiu cât mai bună. Mă iau reper pe mine, am fost mereu idolul meu.
Vei petrece Paştele în cantonament. Cum va fi?
De opt ani de zile îl fac aşa, deci m-am obişnuit. O să vină şi părinţii să ciocnească un ou cu noi, să ciocnim un pahar şi cam atât. Nu avem timp de
vacanţă până la Olimpiadă.
Ce faci în general în timpul liber?
Prefer să mă relaxez în parc sau altundeva în aer liber. Merg prin malluri doar când am ceva precis de cumpărat.
Porţi în urechi nişte cercei norocoşi?
Chiar n
