Cine este acest Irinel Columbeanu? Îl văd intrând în Parlament, ca la el acasă, instalându-se, în sala Comisiei pentru drepturile omului, ca în propria-i sufragerie, cerându-le demisia şi strigându-le "Ruşine!" deputaţilor care nu vor să-l audieze, părând, la Parchet, un executor judecătoresc care-şi făcea datoria, atacându-i pe reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului din Ilfov, îl văd acoperit de microfoane şi îmbăţoşat de atenţie, cărând cu sine, pe stradă şi prin instituţiile publice, haznaua conjugală. Personajul acesta cu mulţi bani (făcuţi de tăticul lui în afaceri cu statul, pe vremea tulburei tranziţii) şi cu multe relaţii, protagonist al unui imund proces de divorţ, vine, neinvitat, în Parlamentul Românei, şi bate din picior: "Doresc demisia Direcţiei Copilului Ilfov, pentru că a luat la cunoştinţă despre situaţia gravă a unui copil şi nu i-a păsat! ". Şi, în loc să-l trimită la plimbare cu obrăzniciile lui cu tot, Nicolae Păun, şeful Comisiei pentru drepturile omului, se autosesizează de urgenţă, îl ascultă, îl consolează şi promite să-l ajute în procesul pentru custodie. Deputatul calcă, astfel, hotărât, în hazna, împroşcând, din mers, Parlamentul.

Scenele cu Irinel Columbeanu, înfipt în scaun, sictirindu-i pe funcţionarii parlamentari şi vorbind despre "demisia de onoare", nu pot decât să revolte orice om de bun simţ. Acest ins întruchipează tot ce a produs mai nociv şi de prost gust societatea românească în ultimii douăzeci de ani: parvenitul agresiv. Acela care îţi aruncă în ochi cu merţanele, palatele, femeile, banii, buticurile de lux, servitorii, fiţele, nonvaloarea, incultura, tupeul, îngâmfarea, misecuvenismul, dispreţul faţă de ceilalţi. Astfel de indivizi - al căror standard de viaţă a devenit idealul tinerei generaţii - au pretenţia să te dai la o parte din calea lor, să-i admiri ca pe semizei şi să le faci întotdeau