Dacă furtul de la Ciorogârla mi s-a părut a avea conotaţii sută la sută româneşti, naţionale adică, ce s-a întâmplat la Cluj este primul hold-up după model occidental care se produce în ţara noastră. Modul de acţiune, rapiditatea şi pierderea urmelor îmi apar ca rezultatul unui plan bine pus la punct şi efectuat de profesionişti.
Iată deci, că pe piaţa românească îşi fac intrarea profesioniştii în ale infracţionalităţii! Este un semnal că, de acum înainte, poliţia nu va mai avea de-a face cu câţiva disperaţi sau inşi fără minte care-şi încearcă norocul: va avea în faţă un veritabil sistem de operare. În faţa căruia va fi neputincioasă.
Jaful de la Cluj reprezintă cel mai clar semnal că în viaţa noastră se schimbă ceva. Şi se schimbă pentru că încep să ni se întoarcă acasă borfaşii şcoliţi la academiile infracţionale ale ţărilor dezvoltate. Se întorc pentru că, în faţa crizei, au de făcut faţă concurenţei locale. Bandiţii şi tâlharii de prin Italia, Spania, Franţa sau Germania nu mai sunt dispuşi să împartă piaţa cu românii. Aşa că aceştia vin să-şi exerseze talentele într-un loc care are măcar avantajul că nu e pregătit pentru aşa ceva. Băncile din România au mai învăţat să lupte cu tâlharii din interior, care le umblă la conturi, nu cu cei din afară, care dau buzna şi sunt gata să tragă cu pistoalele în tot ce mişcă. Până acum, băncile s-au bazat pe stat şi pe poliţia acestuia, fără a-şi mai bate capul cu propriile măsuri de securitate, care ar fi implicat şi o serie de cheltuieli în plus. Au făcut, cum s-ar spune, economii. De acum, însă, vor trebui să bage mâna adânc în buzunare şi să înveţe să se păzească. De asemenea, profesia de lucrător într-o filială bancară începe să devină una de risc. Probil că patronii vor trebui să le acorde sporuri de risc şi despăgubiri în caz de atacuri armate cu consecinţe dramatice. Dar nu în ultimul rând, poliţia este