Două femei din satul Lihuleşti, comuna Berleşti, îşi duc existenţa în cocioabe care nu sunt racordate la energie electrică şi care stau să se prăbuşească. Elena Matei, de 85 de ani, şi Elena Teodorescu, de 58 de ani, au trăit toată viaţa la lumina lămpii sau a lumânării. Nu au avut niciodată un televizor sau alt aparat electrocasnic. Într-o eră a tehnologiei, viaţa lor este mai mult decât primitivă, desfăşurându-se după principii arhaice. Elena Matei trăieşte în cătunul Paschii. Cocioaba în care îşi duce zilele femeia se află pe coama unui deal, iar zona este pustie. În casele din vecinătate nu mai locuieşte nimeni întrucât localnicii fie au plecat, fie au decedat. Căsuţa în care bătrâna îşi duce existenţa este mai mult decât sărăcăcioasă, fiind compusă din două încăperi şi un hol. Nu este racordată la energie electrică, deşi stâlpul de electricitate este lângă gardul locuinţei. Pe hol, bătrâna îşi ţine, în câteva oale şi găleţi, alimentele. Carnea este păstrată în untură, ca să nu se strice. Doar una dintre cele două camere este locuibilă întrucât cealaltă s-a surpat. Zidul s-a crăpat şi stă să cadă. Chiar dacă este sinistru, bătrâna îşi ţine în această încăpere coşciugul. La viaţa pe care a dus-o, gândul că se va despărţi de această lume nu o mai sperie. „Ce să-mi doresc decât să vină moartea mai repede să mă ia? Sunt singură. Nu am copii, iar soţul a murit“, a spus bătrâna. Trăieşte dintr-o pensie de 130 de leiÎn cămăruţa în care îşi duce zilele nu se află decât o sobă, o masă şi un dulap vechi, cu uşile rupte. Femeia trăieşte singură de mai mulţi ani, după ce soţul ei s-a stins din viaţă. Este văduvă de veteran de război. Bărbatul cu care a fost căsătorită a luptat pe front, în Rusia, şi chiar a fost prizonier de război, fiind închis timp de trei ani în lagăr. Elena primeşte o pensie de 130 de lei de pe urma lui. Aceşti bani reprezintă singura sursă de ve