În oraşul meu din nordul ţării exista o librărie foarte bună, unde abia aşteptam să apară pe uşă anunţul cu „Primim marfă“. Dădeam tîrcoale, reveneam cu speranţa că librăresele vor termina de aranjat cărţile şi vor deschide. În acel moment, după o oarecare înghesuială, puteai să cumperi o carte bună, din puţinele exemplare expuse la raft. Stocul era, de fapt, mult mai mare, însă bine dosit de vînzătoare, păstrat pentru anumiţi cumpărători trataţi preferenţial. Aşa cum era bine să ai pe cineva la măcelărie, era bine să cunoşti o librăreasă care să-ţi vîndă cărţile noi „pe sub tejghea“. Sistemul comunist „servicii contra servicii“ funcţiona şi aici: tata, inginer silvic, îi făcea rost de brazi de Crăciun unei librărese. Cum tata nu prea avea timp de trecut pe la librărie, eu eram cel care cumpăra cărţile, însă mie cam uita să-mi arate noutăţile puse deoparte. Ţin minte că, totuşi, o dată mi-a oferit „pe sub mînă“ monografia lui Ion Lotreanu, Introducere în opera lui Mircea Eliade (1980). Mai exista şi practica vînzării condiţionate. Periodic, cărţile nevandabile erau livrate „la pachet“ alături de o carte bună, astfel încît te puteai trezi în braţe cu Tehnica butăşirii la plantele din grădină sau cu cine ştie ce carte ideologică.

Traseul cărţii de la editor la cititor urma reţeaua de difuzare centralizată, coordonată de Întreprinderea de Difuzare a Cărţii şi de Centrele Judeţene de Librării. Acestea funcţionau ca nişte depozite angro, de unde cartea era distribuită librăriilor. Circuitul comercial al cărţii în perioada comunistă mi-a rezervat multe surprize. Puteai găsi cu uşurinţă în librăriile săteşti cărţi pentru care în librăriile de la oraş clienţii s-ar fi călcat în picioare. Multe dintre cărţile de succes ale epocii le găseam prin satele Maramureşului sau cînd călătoream cu maşina prin ţară. Odată, în librăria de la Cooperativa unui sat din Bistriţa, a