ANDREEA PORA: Managementul privat se profilează a fi un fiasco. Care e explicația și care sunt mizele?
Când a fost gândită legislația pentru managementul privat, s-a bazat pe o idee foarte bună, anume: există pierderi mari la companiile de stat, există presiune pe buget și nu putem să le vindem cu astfel de pierderi. Prin urmare, înainte de a le privatiza, trebuie să facem ceea ce se numește eficientizare grosieră, adică introducerea unui management independent, privat, care să schimbe modul în care lucrează companiile, să micșoreze sifonarea, ce se numește în economie captura statului, și să schimbe cultura organizațională. Ce s-a întâmplat în realitate? Au fost câteva experimente. Prima lansată a fost echipa de la TAROM, următoarea de la CFR Infrastructură, au urmat mai multe de sub Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei și acum Departamentul pentru Energie. Marea majoritate a managerilor privați care nu răspundeau la presiunea politică, la un moment dat, au cedat sau vor ceda în curând. În măsura în care nu există clar în Ordonanța 109 o barieră care să stopeze interferența politică, adică ministrul să poată ordona AGA să facă ce vrea cu boardul, boardul să facă ce vrea cu managementul executiv, practic, echipa management executiv-board nu poate să opereze în afara presiunilor politicului. Eu am asistat la două astfel de cazuri – CFR Infrastructură și TAROM. Consider că au fost excepții, pentru că erau sub managementul ministerial al d-lui Fenechiu.
A.P.: Să luăm cazul CFR. Ați plecat din cauză că ați refuzat acel contract Vințu-Simeria de 300 de milioane de euro.
Noi am refuzat să semnăm schimbarea de câștigător a contractului. Dar, tehnic, noi am fost suspendați prin faptul că d-l Fenechiu a rejectat Planul de Administrare, care, culmea ironiei, a fost numit „exhaustiv și general“. A existat acest diferend pe Vințu-Simeria și au exist
