Localităţi în care s-au născut genii ale poporului român sunt multe în ţară. Siliştea-Gumeşti e însă unică. Pentru că Siliştea-Gumeşti nu e doar satul în care s-a născut unul dintre cei mai mari scriitori români ai tuturor timpurilor - Marin Preda, ci şi satul în care se petrece acţiunea unui roman celebru - Moromeţii.

De aceea, ajungând în Siliştea-Gumeşti pe parcursul călătoriei în sudul ţării, pusă la cale de Marian Nazat (călătorie despre care am mai scris în hotarele acestei rubrici), m-am trezit interesat mai mult de locurile copilăriei lui Nicolae Moromete decât de cele ale copilăriei lui Marin Preda. Mi-am dat seama atunci de ce înseamnă forţa de transfigurare a realităţii în cazul unui scriitor de geniu. Satul real Siliştea-Gumeşti trece în plan secund pentru a lăsa locul satului imaginar din Moromeţii.

De cum am pătruns în sat, am început să întreb de casa Moromeţilor, de Fierăria lui Iocan, de şcoala la care Niculae Moromete a luat premiul, iar Ilie Moromete şi cu Cocoşilă au urmărit serbarea de sfârşit de an, de câmpul pe care se petrece confruntarea dintre Birică şi Tudor Bălosu, de stănoaga de pe care Ilie Moromete privea spectacolul uliţei, de gârla la care copiii mergeau la scăldat. Sunt aproape sigur că, asemenea mie, toţi cei care vin la Siliştea-Gumeşti din întreaga ţară caută, dincolo de satul pe care-l văd cu ochii, satul pe care-l văd cu mintea. Din acest punct de vedere, Siliştea-Gumeşti mi-a provocat o dublă dezamăgire. Prima îşi are temeiul în conflictul inevitabil dintre realitate şi realitatea creată de închipuire după lectura unei cărţi. Când am văzut, pe vremuri, filmul lui Sterea Gulea, Moromeţii, am rămas contrariat. Desigur, filmul e bun. Da, dar el îmi arăta locurile şi personajele din Moromeţii aşa cum şi le-a închipuit Stere Gulea după lectura romanului şi nu cum mi le-am închipuit eu după propria-mi lect