Zilele trecute, noul Cod al Muncii s-a republicat. Pe marginea acestui subiect au curs valuri de cerneală, de aceea am considerat că pentru cetăţeanul care plăteşte cam tot ce se poate plăti astăzi câteva răspunsuri erau necesare. Profesor universitar doctor Alexandru Ţiclea, rectorul Universităţii Ecologice din Bucureşti, a avut amabilitatea de a răspunde întrebărilor Jurnalului Naţional cât mai pe înţelesul oamenilor aflaţi la mâna angajatorilor.
●Jurnalul Naţional: Domnule Profesor, noul Cod al Muncii s-a republicat zilele trecute. Era necesar?
● Profesor Alexandru Ţiclea: Republicarea Codului Muncii era mai mult decât necesară având în vedere că din 2003, când a fost adoptat, a suferit aproximativ 13 modificări directe, dintre care unele esenţiale. Este şi cazul modificărilor aduse prin Legea nr. 40/2011, lege care a afectat peste 120 de articole din cele 298 ale sale. Or, Codul Muncii este un act normativ extrem de important, nu doar pentru că reglementează relaţiile sociale de muncă (dintre angajatori şi angajaţi), dar priveşte chiar existenţa a milioane de oameni. Republicarea înseamnă o nouă sistematizare, actualizarea lui, o renumerotare a articolelor, alineatelor, deci o posibilitate normală şi practică de studiat, interpretat şi aplicat. Există acum un Cod al Muncii - Legea nr. 53/2003 - unitar, ce încorporează toate modificările, în formă oficială.
●Este actualul Cod al Muncii unul al angajatorului?
●Nu este un cod al angajatorilor, este un cod şi al angajaţilor, este codul ambelor părţi ale raporturilor juridice de muncă. Dar, într-adevăr, prin modificările ce i s-au adus (de Legea nr. 40/2011), urmărindu-se “flexibilizarea” prevederilor sale, orientarea legiuitorului a constat în satisfacerea intereselor angajatorilor uneori în detrimentul intereselor angajaţilor şi cu diminuarea drepturilor sindicale.
Dacă la adoptarea Cod