Spaţiile mici de detenţie, lipsa locurilor de muncă pentru condamnaţi şi cazurile de automutilare sunt principalele probleme pentru care prima şefă a penitenciarelor din Moldova a găsit soluţii.
„Adevărul“: Sunteţi prima femeie de la conducerea Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP). Cum vă simţiţi în această poziţie?
Ana Dabija: Nu-i ceva inedit. Sunt tot mai multe femei manageri în Moldova. Sigur, este un departament cu un statut specific, dar echipa de conducere e formată atât din femei, cât şi din bărbaţi.
De când lucraţi în sistemul de penitenciare?
Am început din 2011, ca şef al Direcţiei Securitate, Regim şi Supraveghere. Este o direcţie în care ne ocupăm de supravegherea condamnaţilor, le asigurăm securitatea, contracarăm pătrunderea obiectelor interzise în penitenciare şi acumulăm informaţii privind infracţiunile. Şi acolo am fost prima şefă din istoria penitenciarelor din ţara noastră. Anterior, am lucrat în structurile Ministerului Afacerilor Interne, în două direcţii cu activitate specială, care presupune acumularea de informaţii privind descoperirea infracţiunilor.
Când aţi fost ultima dată într-o puşcărie?
Am fost săptămâna trecută la Penitenciarul numărul 13 din Chişinău. Avem ore de primire a condamnaţilor, în diferite penitenciare. În plus, sunt curator la penitenciarul 9 din Taraclia. Colegii ştiu că uneori mă trezesc noaptea, mă urc în maşină şi îi vizitez la lucru, fără să anunţ în prealabil.
Cum vă simţiţi atunci când mergeţi într-o închisoare de bărbaţi?
N-am văzut pentru prima dată infractori în penitenciare. Venind la Direcţia Securitate, am vizitat mai întâi Penitenciarul 17 din Rezina, care are un nivel înalt de securitate. Am mers acolo fiindcă fusese o revoltă printre condamnaţi. Pe mulţi dintre ei îi cunosc de la începutul vieţii lor infracţionale şi ne-am reîntâlnit în închisoare.