Germania, Franţa şi Luxemburg vor control la sânge asupra pieţei produselor financiare. Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi Jean-Claude Juncker elaborează un pachet de propuneri vizând “limitarea speculaţiilor cu datorii suverane ale statelor”.

În viziunea trioului amintit, aceste speculaţii ameninţă nu numai sustenabilitatea Greciei, dar şi pe cea a Irlandei, a Portugaliei şi chiar a Spaniei. Iniţiativa europeană a primit un sprijin neaşteptat şi de peste Ocean, din partea fostului preşedinte al Fed, Paul Volcker, actual consilier al lui Barack Obama. Semn că regularizarea, respinsă până de curând de Statele Unite, câştigă teren. În colimator au fost luate operaţiunile speculative cu asigurări împotriva riscului de neplată, aşa-numitele CDS (credit default swaps). Aceste produse financiare sunt destinate acoperirii riscului de neplată a debitorului.

În cazul de faţă, CDS-urile suverane măsoară riscul ca un guvern să nu-şi mai ramburseze datoriile. Până de curând, majoritatea economiştilor respingeau ipoteza ca o ţară să intre în faliment. Optica s-a mai schimbat, însă, după declanşarea crizei financiare. Spre exemplu, în 2007, asigurarea unei datorii de 10 milioane de dolari a Greciei împotriva riscului de neplată costa doar 5.000 dolari. Prin comparaţie, costul asigurării a ajuns azi şi la 425.000 dolari. Variaţia „asigurărilor" CDS reflectă evoluţia riscului: cu cât creşte acesta, cu atât caută şi investitorii să se acopere.

Faptul că piaţa CDS-urilor este relativ mică uşurează şi deturnarea ei. Aşa s-a întâmplat în cazul datoriei Greciei. CDS-urile elene au fost cumpărate masiv nu de către investitori expuşi, ci de către unele fonduri şi bănci americane, fapt ce a dus la explozia costurilor acestora. Aceste probleme prin care trece Grecia au motivat guvernele de la Paris şi Berlin să analizeze posibilitatea interzicerii utilizării CDS-urilor în sco