Săriiiiiţi, cenzură în teatru! Ne-am întors în vremurile de tristă amintire! Comedia „Blonda, chiorul şi piticul" a fost interzisă pe Magheru! Cultura, în pericol!
Cam aşa sună trompetele patriei de câteva zile încoace. Niciuna nu s-a vrednicit să vadă piesa înainte de a ţâpuri ca dobitoaca lovită de streche. Dacă o fi, într-adevăr, o producţie vulgară, nedemnă de a fi găzduită de Sala Dalles, pe Bulevardul Magheru, în buricul Capitalei? Dar vigilenţii de serviciu atâta ştiu, atâta fac: mai întâi te împuşcă şi abia apoi te întreabă dacă eşti vinovat. Ei sunt experţi în a pune în mişcare sfânta indignare naţională chiar şi atunci când e vorba de starea vremii.
„Adevărul" a decis că, înainte de a pune eticheta cenzură, trebuie văzută piesa. Prima ocazie era sâmbătă seară. O reporteră de la Departamentul Cultură al ziarului a fost prezentă în sala care le-a acordat „azil artistic" hăituiţilor de la Dalles. Concluzia ziaristei despre piesă: nu e cultură, ci subcultură.
Şi atunci, cu ce-a greşit directoarea Universităţii Populare „Ioan I. Dalles", Iustina Cornel? Aceasta invocase faptul că regizorul piesei, Fănel „Ştefanis" Lupu, a încălcat toate prevederile protocolului de colaborare. „Nu se poate accepta ca în lăcaşul moştenirii lui Ioan I. Dalles să se profileze o piesă cu subiect satiric plin de scene de-a dreptul obscene, cu conotaţie pornografică", a explicat Iustina Cornel. Cum nimeni n-a demonstrat că directoarea ar fi executat vreun ordin politic, argumentele sale sunt credibile, mai ales după ce vezi piesa.
Comedia „Blonda, chiorul şi piticul" a fost refuzată la Sala Dalles, nu interzisă în România. Există alte sute de săli care s-o găzduiască, dacă o consideră valoroasă. Deci, folosirea cuvântului cenzură este un exerciţiu de marketing ieftin.
Tot marketing este şi titlul piesei. Măcar de-ar fi şi conţinutul pe măsură, dar nic
