Între blocurile cu patru etaje, locuite de foşti nomenclaturişti, deoarece au trecut prin naţionalizare, se află cîteva coşmelii. Proprietarul uneia dintre ele a murit cu două săptămîni în urmă...
CEI ALUNGAŢI DE ACASĂ. Între blocurile cu patru etaje, locuite de foşti nomenclaturişti, deoarece au trecut prin naţionalizare, se află cîteva coşmelii. Proprietarul uneia dintre ele a murit cu două săptămîni în urmă. Casa, mai precis, porecla de casă, se afla în fundul unei curţi, la capătul potecii pietruite, care trecea pe sub ferestrele joase. Vecinii au pus-o imediat jos pentru a-i lua lemnele. Cei doi cîini ai mortului au fost alungaţi. Poarta de lemn, pe care ei se strecurau prietenos, stă închisă cu un drug de lemn. Cîinii au încercat să sară gardul înăuntru. S-au trezit loviţi cu reteveiele. S-au aşezat apoi în faţa porţii, pe trotuar, scîncind melancolic. Au fost luaţi la fugă şi de acolo s-au refugiat pînă la urmă dincolo de gardul casei vecine. Clădirea a ars într-un incendiu misterios. După aia, ţiganii au dat în pereţi cu cazmalele, ca să fure cărămizile. A venit un italian care a cumpărat locul. Cei de pe stradă au vorbit un timp că se va ridica un hotel. Aşa se părea la început. Cîţiva lucrători fără identitate au muncit în dorul lelii vreo săptămînă. Într-o dimineaţă au dispărut, lăsînd în urmă un morman de cărămizi strivite, o baracă pe care scriseseră şantier şi peretele din faţă, cu orbitele goale ale ferestrelor. Tot vecinii spun că i-a obligat să lase în picioare faţada, o nouă lege, una potrivit căreia trebuie păstrate, în construcţiile proaspete, peretele din faţă, să nu se strice înfăţişarea tradiţională a Bucureştilor.
Cei doi cîini îşi duc veacul printre mormanele de cărămizi şi ciment.
Şi-au găsit aici, lîngă fostele cuşti, teritoriul ce trebuie păzit.
ŞOVĂIALĂ. Lîngă gardul ruginit al institutului sch