– I can’t direct a picture! I’m blind!!
– So? Have you seen some of the pictures out there?
Woody Allen – Hollywood Ending
Eram cu Alfred la San Remo si imi pusesem in cap sa va scriu despre el si testamentul lui. A treia varianta. Cea in care da atit rudelor si majordomilor, cit si fostei florarese din Viena, Sofie, lovitura de gratie. Varianta semnata la clubul suedo-norvegian de pe Rue de Rivoli. Bausem un pahar de apa rece ca sa ma linistesc dupa hohotul ce-mi fusese stirnit de vestea forfait-ului, venita de la Londra. Hohot, nu asa – de era sa-mi sara din gura shrimp-ul din Szechuan-ul de care abia ma apucasem. Va imaginati circeii produsi, la Stockholm, de gindul ca premiul anuntat in octombrie s-ar putea decerna in decembrie postum?! Ma rog. Ma linistisem, cum spuneam, cu un pahar de apa de la robinet – de cind Pepsi a recunoscut oficial ca frumos imbuteliata Aquafina e tap water nici ca mai folosesc alta sursa – si eram gata sa pun pe hirtie fraza din testament care interzice practic decernarea premiului unei persoane care nu a activat „in ultimul an“ – „under det förlupne aret“ – in interesul (pentru folosul) umanitatii. In domeniul fizicii, chimiei, literaturii...
Eh, si atunci a venit invitatia: hai sa vedem Lions for Lambs, n-ai zis ca vrei sa-l vezi? Ba am zis. Si, de aceea, patruzeci de minute mai tirziu paseam deja in salonul doi al multiplexului din Georgetown. Sa-i vad pe Bobby, pe Tom si, mai ales, pe Meryl. In trimbitatul debut al cuplului Cruise-Wagner in postura de lideri ai United Artists. Desi fusesem prevenit ca! La care ripostasem cu: doamna Streep a salvat ea anul trecut pina si The Devil Wears Prada, asa ca ce s-ar putea intimpla? In naivitatea mea credeam ca Meryl Streep poate salva de la pieire (pina si) o nazbitie politico-ideologica precum aceea semnata, acum in calitate de regizor, de Robert Redfor
