Medicina este una dintre activităţile cele mai complexe din orice societate, o activitate de vârf. Medicii au o dublă responsabilitate: medicală, în relaţia cu beneficiarii serviciilor, dar şi managerială, în relaţia cu personalul, cu organizaţia ca întreg. Modelele acţionale ale medicilor nu vor putea fi niciodată separate de procesele de management. Ca răspuns la nevoia de modernizare a sistemului de sănătate, de prin anul 2004, în România a apărut un curent reformist care a lansat ideea de principiu că trebuie dezvoltat managementul în sistemul sănătăţii. Acest lucru a meritat şi va merita mereu o apreciere deosebită. Important este cum s-a făcut, cum se face şi cum se va face această dezvoltare a managementului. Ne amintim că s-a declanşat o adevărată modă, devenită apoi urgie a managementului, un tsunami de cerinţe, de zvonuri, de prelegeri cu teme de management. Prima tendinţă clară a fost obligativitatea ca medicii şi alte categorii de personal cu funcţii de conducere să se pregătească în management, pentru a deveni manageri mult mai buni. S-au pus la punct forme de pregătire, unele mai consistente, altele doar dătătoare de diplome. În orice caz, medicii s-au prezentat la datorie şi au asistat la cursuri şi la tot felul de prelegeri, au susţinut examene mai abstracte sau mai pragmatice. Faptul că medicilor li s-a cerut să capete pregătire de specialitate în management a avut mai multe implicaţii. În primul rând, s-a înţeles că toţi cei cu responsabilităţi manageriale trebuie să îşi completeze dezvoltarea profesională în funcţiile de conducere, lucru apreciabil, însă care necesita mai multe clarificări. În al doilea rând, intervenea problema: până unde poate merge această pregătire în materie de management? Sunt sarcini de management pe care medicii nu le cunosc şi trebuie să le deprindă? Medicii vor deveni administratori, având noi sarcini? În a