In ultimii 5 ani Guvernul Romaniei a ezitat sa privatizeze intreprinderile publice. Aceasta rezistenta la reforme structurale tine de prezervarea rentelor in sistemul politic, care este conservat printr-un exces de reglementari redactate cat mai neclar posibil si uneori in contradictie cu normele europene in materie de concurenta si ajutor de stat. Atitudinea Guvernului este dublata de o aversiune publica fata de privatizare, argumentandu-se ca in perioade de criza financiara privatizarile nu sunt o afacere profitabila. Fals. In documentul nostru de pozitie vom arata ca in ultimii 3 ani, adica in perioada de criza, s-au inregistrat cele mai mari tranzactii in privatizare, aproape dublul tranzactiilor realizate inainte de criza, ceea ce demonstreaza ca banii pot fi mobilizati daca un guvern are vointa sa faca ceva. Nu exista criza de bani. Pastrarea intreprinderilor in portofoliul statului creeaza venituri substantiale pentru o minoritate de oameni si costuri pentru toti ceilalti. Aceasta este singura motivatie de blocare a privatizarii. (Studiul este aparut sub egida Institului Ordoliberal)

I. Context

Guvernul Romaniei (2008 – 2011) s-a angajat sa aplice reforme structurale in sectorul intreprinderilor pe care le controleaza, prin acordurile incheiate cu Fondul Monetar International, Uniunea Europeana si BIRD, inca din anul 2009. Insa, reticenta politicienilor romani fata de restructurare si privatizare a ingustat caile de actiune, asa incat in prezent „reforma intreprinderilor de stat” se focalizeaza pe vanzarea unor pachete minoritare1 de actiuni, monitorizarea unui numar de intreprinderi mari ce au acumulat arierate fiscale de aprox. 5 miliarde Euro (4,1% din PIB) si reintroducerea sistemului de management privat in cateva intreprinderi. Procesul „reformei intreprinderilor de stat” nu este doar limitat la masuri secundare, ci este