M-a costat o sticlă de vin copyright-ul la acest titlu, dar a meritat. El îi aparţine colegului meu Bogdan Iancu, oltean vizionar de vocaţie. E o perlă de „glocalizare“, ademenind globalul în patul localului pentru a vorbi despre vecinul naţional. Dar vorbă lungă, sărăcia omului! Să trecem deci la subiect.
Subiectul era în acest caz unul recurent care mă nedumereşte de fiecare dată cînd fac greşeala (din ce în ce mai inevitabilă) să intru pe vreun blog sau site de presă: de ce majoritatea comentariilor nu au nici o legătură cu subiectul, dar se reped în cel mai firesc mod cu putinţă la gîtul – şi originile – autorului? Şi, mai ales, de ce o fac atît de vehement? (Un comentator de profesie ar putea să-mi spună şi mie, din start, după cum tocmai am citit pe un site: „unde ai învăţat tu, mă, boule, să vorbeşti aşa, la pansion?“.)
Am intrat deci pe Internet, am selectat la întîmplare o sută de comentarii din diferite domenii (adică un fel de eşantion – obsesii de sociolog, ce să fac?) şi am încercat să trag o concluzie firavă şi preliminară. A rezultat următorul portret robot:
Autorul: Lebedele din România sînt albe!
Comentatorul: De unde ai mai scos-o şi pe asta, băi jeg judeo-masonic? Şi nentu Iliescu/Constantinescu/Băsescu, ala de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e bey penibilule???
Epitetele şi celelalte expresii din acest succint portret-robot au fost plasate în ordinea frecvenţei lor în „eşantionul“ meu. Iar pentru mai multă bibliografie, redau mai jos un eşantion de e-conversaţii selectate fără nici un fel de părtinire şi pe care le transcriu ca atare:
Ce faci bufon mic si trist? Ai pareri si opinii?
Auzi, ba, fatza de mucegai????
La munca cimpului cu el, sau poate la curatat de toalete publice.
O mostra de jeg pe blogul marelui dizident megaloman obraznicatura dracului!... Inca o atitud
