Politician şi nu om normal, Traian Băsescu a simţit nevoia să-i ardă o arie de operetă electorală.

Omul se deosebeşte de animal prin pervertirea naturalităţii. Dacă simte o nevoie, căinele se repede la prima căţea intălnită in cale şi se satisface pe loc. Omul, dacă simte o nevoie asemănătoare, găseşte de cuviinţă să scrie epistole sau, mă rog, e-mail-uri parfumate, să facă jurăminte şi să se angajeze că, la o adică, o va lua pe duduie de nevastă.

De proporţii asemănătoare e şi deosebirea dintre politician şi omul normal. Fiind, prin raportare la omul simplu, un proprietar de naturaleţe pervertită, politicianul face totul numai şi numai in scop electoral.

Ce a mai rămas omului de-ale naturaleţei, de la tata-moşul său, animalul, e transformat de politician in exerciţiu pentru a obţine voturi.

Un exemplu al acestei mutaţii genetice absurde care e politicianul l-am avut duminică, 9 septembrie 2007, cănd Traian Băsescu a fost externat după operaţia de tiroidă.

Un om normal s-ar fi grăbit să meargă acasă, fericit că a scăpat viu şi nevătămat.

Mai ales că unde e nodul e şi posibilitatea Spitalului Fundeni la orizont.

Pacientului de la Spitalul Militar i s-a spus insă că se poate duce la Cotroceni.

Politician şi nu om normal, Traian Băsescu a simţit nevoia să-i ardă o arie de operetă electorală.

S-a făţăit, incolo şi incoace, vioi ca un piţigoi, a hăhăit (se putea altfel?) şi, mai ales, a ţinut cuvăntări.

Printre altele, Proaspăt Operatul a zis:

"Nu mi-a fost teamă. Eu ştiu ce simte un medic care trebuie să opereze lăngă coardele vocale ale unui preşedinte".

Fireşte, domnia sa a mai spus şi alte lucruri.

Toate sub semnul nevoii sale devastatoare de a spune tot ce-i trece prin cap.

A făcut comparaţii inutile intre momentul