PERFORMANTA CULTURALA 1977. An greu, de restriste, ca si vecinii de secol, indeobste. Gheara rece a comunismului nimicnicea cu porniri browniene tot ce venea in contra-i: idei, spirite, oameni. La Paltinis, insa, cu Noica drept acoperis...
Taras-grapis!... S-a creat un luminis unde se incingeau, se scriau reflectii pe furis. Marturie sta cartea astfel conceputa - "Jurnalul de la Paltinis" - si, implicit, autorul ei, Gabriel Liiceanu, cuvantul lui Andrei Plesu si al zecilor de intelectuali care, dornici de cunoastere, au batut la brat cu Constantin Noica, in dorinta de a rationa nestingherit pe marginea esentei lucrurilor, cararile muntoase, subtiri ca liniile palmei, ale statiunii din preajma Sibiului. Cinci ani a durat cura de respiratie culturala. Atunci s-a scris si jurnalul. Ce vremuri! Securitatea sufoca. Cu usurinta paianjenului, cu firescul lui, isi arunca panza inhibitorie peste orice fel de exaltare a constiintei, e de prisos batutul monedei pe linia asta. Toata lumea cunoaste. Insa ei, protagonistii mai sus mentionati, de cum aveau cateva zile libere se retrageau pe munte, la "4.000 de picioare deasupra omenirii", dupa cum a consemnat Liiceanu ca-i placea filozofului Noica sa spuna, si in camaruta austera a Vilei 23 aveau loc, citez din jurnal, "cele mai pasionante infruntari de idei, se faceau cele mai subtile, aprige si prietenesti observatii pe marginea textelor proprii, supuse judecatii celorlalti". O desfatare.
"TURUL PALTINISULUI". "Cand vrei sa faci performanta culturala, trebuie sa ajungi la 70 de ani, si ca sa ajungi la 70 de ani trebuie sa inveti sa te plimbi zilnic. Trebuie sa faceti din trup un aliat, iar daca animalitatea omului este mobilitatea lui, atunci sunteti obligati sa va respectati fiinta miscatoare", era laitmotivul lui Noica, cel supranumit "antrenorul de spirite". Si-l punea in practica cu un soi de indarjire, izvorata p
