Te coborai spre Ierihon, la vale,/Călcând arar pe drumul şerpuit.
Te coborai spre Ierihon, la vale,
Călcând arar pe drumul şerpuit.
Alăturea asinul tău, agale,
Se poticnea în pasu-i istovit.
Era amiaza, arşiţă cumplită,
De parcă zarea-ntreagă luase foc;
Tu, singur pe poteca prăfuită
Părând să-aduci doar hoţilor noroc.
Şi colo, pe drumeag, în cotitură,
Văzuşi un om în pulbere căzut
Cu trupul plin de rane şi a