Are mai bine de trei decenii de militărie, un CV cât o carte şi diplome, trofee şi distincţii care ar putea tapeta holul Palatului Parlamentului. Numele şi porecla Ion Pop-Rapidu lui au devenit sinonim cu disciplina şi performanţa.

Se spune că un soldat bun e bun nu pentru că urăşte ce are în faţă, ci pentru că iubeşte ce are în spate. Colonel Ion Pop a fost un soldat bun de când şi-a început cariera. Şi tot de atunci a iubit haina militară şi viaţa disciplinată, activă, plină de muncă, dar şi de satisfacţii. De atunci au trecut 32 de ani, din care a ocupat, aproape în permanenţă, funcţii de conducere, având în subordine chiar şi 2000 de oameni.

A urcat încet toate gradele, de două ori înainte de termen şi, peste tot a aplicat deviza: „muncă, disciplină, voie bună”. O reţetă a succesului a cărei rezultate se văd în toată ţara, de la Giurgiu, la Rădăuţi, Satu Mare, Bucureşti, Baia Mare etc. Peste tot a lăsat ceva în urma sa, astfel că, după atâţia ani puşi în slujba celorlalţi şi a ţării, colonel Ion Pop vorbeşte despre activitatea sa cu seninătatea omului care nu are regrete, e mulţumit şi împăcat cu sine şi cu ceilalţi. Uniforma militară l-a atras din Liceu. Şi tot de atunci a decis să se înscrie la Şcoala de Ofiţeri. Singurul din liceul borşean pe care îl urma.

În 1981 a ajuns la Poliţia Gării de Nord şi după câteva luni a fost repartizat Şef de post la cea mai mare gară din Bucureşti-Bucureşti Cotroceni.

În vara lui 1982 a fost promovat şef formaţiune poliţie transporturi la Giurgiu. Aşa a început lungul său periplu prin ţară. I s-a promis că după ce pune la punct formaţiunea poliţie transporturi Giurgiu, se poate întoarce acasă.

S-a pus pe treabă, a schimbat total faţa instituţiei şi, în 1985, a revenit acasă ca şef formaţiune transporturi feroviare Maramureş. Aici a luat-o de la capăt. Nu existau birour