Indiferent de jocurile politice, Constanţa este favorită la statutul de capitală regiunii de Sud-Est în perspectiva noii împărţiri administrativ-teritoriale a României.

Istoricul Claudiu Vitanos, lector universitar doctor la Universitatea Ovidius din Constanţa, relatează despre împărţirea administrativ-teritorială a României din trecut.

„În prezent avem 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti, care are rang de judeţ, fiindu-i alocat un post de prefect. Ultimul judeţ (re)creat este Ilfov, redus de Nicolae Ceauşescu în 1981 la dimensiuni rural-agricole sub titulatura de Sectorul Agricol Ilfov (SAI).

Cum am ajuns aici? Până la reforma lui Alexandru Ioan Cuza din 1864, judeţele şi ţinuturile din Principatele Unite erau mai mult nişte simple zone de împărţire a unei fascicule de putere. Până în perioada modernă, voievodatele corespundeau ducatelor din vestul continentului, nu regatului. Astfel, în Ţara Românească, din feudalism până la 1864, judeţele erau conduse de un jude (uneori doi juzi simultan...), apoi de căpitan de judeţ sau ispravnic.

În Moldova, ţinuturile erau conduse de pârcalabi, deveniţi apoi ispravnici. Atribuţiile lor erau militare, judecătoreşti şi administrative. În 1864, ţinuturile din Moldova sunt redenumite judeţe, precum în Ţara Românească şi apar Consiliile Judeţene. Judeţele vechiului regat au funcţionat în această forma (cu câteva modificări ale legii administraţiei) până în 1925, la următoarea reformă administrativă cu implicaţii structurale.

Pe baza Constituţiei din 1923 şi a legii de unificare administrativă din 1925 (legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, lege intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1926, prin care s-a stabilit o organizare administrativă unitară la nivelul întregului Regat), teritoriul ţării a fost împărţit în 71 de judeţe, 489 de plăşi şi 8.879 de commune“, arată Vitanos.

Ulterior,