Europa se confrunta cu cel mai mare dezastru economic din istoria ei moderna. Fiecare summit se termina cu cate un fiasco. Uniunea fiscala si cea monetara nu mai sunt suficiente, e nevoie mereu de mai mult. Daca nu devine o federatie de state, Europa va pluti in continuare in deriva asteptandu-si inevitabilul sfarsit.

Uniunea Europeana a devenit o mumie socialista. Produce 10000 de reglementari noi in fiecare an, astfel incat - va dati seama - nimeni nu se mai descurca in hatisul de documente. Birocratia se autogenereaza in continuare, statul si eurocratul fiind omniprezenti. De unde productie, economisire, concurenta, spirit intreprinzator, crestere economica, competitivitate? Astea sunt pentru altii. Europa se pregateste sa devina un muzeu. Armata de functionari intretinuta pe datorie se va transforma pur si simplu imtr-una de ghizi. Cresterea integrarii politice prevazuta, armonizarea fiscala, mutualizarea datoriilor si politicilor economice nu fac decat sa incurce si mai rau companiile si sa explodeze deficitele, pe fondul dilatarii in continuare a sectorului public. Ma simt ca inainte de 1989. E nevoie de reforme fundamentale, de piata, de o democratie de piata, de care birocratia actuala pare sa se teama foarte mult, ca si de agentiile de rating si de burse. Or, vedetele actualitatii sunt bancile si pietele. Asa-zisa „economie sociala", care nu facea decat sa socializeze pierderile, devine o relicva. Asa ceva presupune si propusa emisiune de eurobonduri, noroc cu Germania, care face figura separata si care si-a produs la timp reformele necesare, iar acum conduce dansul in toata Europa, desi va trebui sa faca si ea, pana la urma, reforme dureroase. Pietele rasplatesc tarile performante cu dobanzi mici la credite si le penalizeaza pe cele aflate in dificultate cu dobanzi mari. In post-democratie, economicul determina politicul, iar deciziile economice esent