IPOHONDRIE. Teama de necontrolat faţă de o posibilă afecţiune gravă, dublată în cazurile severe de anxietate ori depresie îi terorizează şi pe ipohondri şi pe familiile acestora. Sursa: Hepta

Statisticile arată că ipohondria afectează între 1 şi 5% din populaţie. Nu se cunosc modalităţile de prevenire a bolii, iar tratamentul se acor dă doar în cazurile în care afecţiunea este însoţită de depresie, anxietate sau psihoză.

Pentru un ipohondru, descoperirea unei aluniţe poate însemna cancer de piele, iar o simplă indigestie e văzută drept un prim semn al unei grave boli digestive. Când medicul îi spune, după examene medicale, că e sănătos, ipohondrul îl crede incompetent şi caută să afle adevărul de la un alt doctor, cheltuind mereu pe medici şi analize de tot felul.

Pentru că tratamentul e aproape inexistent, este indicat ca ipohondrul să ştie cât mai mult despre ceea ce i se întâmplă, iar familia lui să nu-l trateze ca pe un prefăcut: pacientul nu se preface, el chiar crede că boala lui este reală.

Milioane de lei pe analize

„Soţul meu este ipohondru. Dacă e răcit, clar face pneumonie. Dacă are o mică durere de cap, are impresia că nu se mai poate mişca şi zice că leşină. Orice aritmie este un stop cardiac, iar o durere oarecare e semn de cancer”, se plânge Maria, pe un forum medical.

Femeia spune că, anual, familia ei cheltuieşte milioane de lei vechi pe analize, în condiţiile în care niciun medic nu găseşte vreo boală reală pentru soţul ei. Femeia spune că, atunci când copilul lor e bolnav, primul lucru pe care trebuie să-l facă e să-şi liniştească soţul şi abia apoi să aibă grijă de cel mic.

Boala se poate împrumuta de la partenerul de viaţă

În România, în topul bolilor de care se tem persoanele ipohondre sunt, în ultimele două decenii, cancerul şi SIDA, după c