Erau doisprezece. Mâncau un bob de grâu, din cel de-al treisprezecelea strălucea doar aura.
Bobul de grâu îl împărţeau în douăsprezece părţi. Beau un strop de vin.
Asta le era hrana şi băutura.
Acum stau aplecaţi peste bobul de grâu şi-l împart în părţi egale. Din cel de-al treisprezecelea străluceşte doar aura...
Le luminează ochii întunecaţi, buzele palide, feţele trase. Ei beau sîngele lui
Şi mănâncă trupul lui. Zi de zi, bob cu bob.
Picătură cu picătură: din el a mai rămas doar aura.
*
Înăuntrul luminii noastre se află o altă lumină, strălucitoare
Şi înăuntrul inimii noastre o altă inimă. Iubitoare.
*
Este omul doar materie? O formă de existenţă a ei?
Oare în amurg sufletul nu e mai greu decât trupul?
*
Scara spirituală pe care sufletul urcă spre înalta cunoaştere are porţiuni rupte, trepte care nu există sau pe care urcându-le alţii le-au făcut să se prăbuşească sub greutatea necunoaşterii lor. Pentru a ajunge la adevăr nu e nevoie numai de forţa minţii şi de supleţea inimii, ci şi de credinţa că dincolo de ceea ce nu există, există o existenţă care suplineşte nonexistenţa şi că aceasta nu este decât o treaptă dintr-un şir întreg de trepte ce duc spre lumină.
*
Vă spun: există două lumi. Una a întrebărilor, cealaltă a răspunsurilor.
Un Dumnezeu care întreabă şi unul care încearcă să răspundă la toate.
*
Mai întâi să postească inima şi apoi ochii. Căci dacă vor posti ochii, inima va tânji în întuneric.
*
Nu te închina la propriul tău chip ca la un idol. Când îţi piepteni părul sau când îţi netezeşti barba, nu murmura rugăciuni nici pentru Cel de sus, nici pentru Cel de jos, căci oglinda lor eşti tu.
*
Cum poţi reda oare pe acel Dumnezeu care e doar strălucire, doar lumină şi bucurie? Icoa