"In stenogramele publicate de Curentul, trei personaje depun marturie despre trei lumi", scrie Catalin Tolontan pe blogul sau.
1. Sorin Rosca Stanescu
Initiatorul dialogului, SRS sustine ca nu e vorba de nici un santaj si ca el a dorit doar sa culeaga informatii. In orice cod de conduita jurnalistica iti este interzis sa ameninti o sursa. A culege date prin santaj e la fel de inutil cu a obtine informatii prin tortura. Nu e doar ilegal, ci si ineficient, dintr-un motiv simplu: nu poti avea incredere in ceea ce-ti transmite interlocutorul aflat sub umbra fricii.
Mai mult, ziarele bune se angajeaza sa nici nu plateasca sursele, pentru ca apare un alt risc de deturnare a realitatii. Numai o sursa care vorbeste din libera alegere se poate numi sursa. Practica jurnalistica arata ca oamenii dezvaluie informatii din diverse motive: din indignare, din frustrare, din invidie, dintr-un simt al datoriei sau pur si simplu pentru ca vor sau au interesul ca anumite lucruri sa se afle.
Cei care desconspira sub amenintare sau din lacomie nu sint ceea ce un ziarist american intelegea prin surse: “camera de panica a democratiei si ultimul refugiu al constiintelor”.
Din acest punct de vedere, demersul lui Sorin Rosca Stanescu este total in afara culturii ziaristice, descinzind din ceea ce Costi Rogozanu cataloga perfect relevant drept dialogul personajelor din clanul Soprano. Ca membru in conducerea Asociatiei Jurnalistilor Romani cred ca e timpul sa actionam, ca si CRP si celelalte organizatii profesionale sau de autoreglementare.
Interesul declarat explicit al lui SRS este acela de a-i stringe de oua pe Berceanu, Blaga si Videanu ca aliati ai lui Traian Basescu. Desi vorbeste in inregistrare despre “interesul publicului de a avea informatii”, SRS actioneaza ca exponentul ziaristului care si-a abandonat regulile, dar nu
