Instalarea lui Rafa Benitez ca antrenor a făcut iar din Liverpool o mare putere europeană.
"The winner takes it all". Aşa spunea o celebră melodie a anilor '80, scoasă parcă de ABBA. Care se potriveşte perfect celor întîmplate marţi seară pe "Anfield", un stadion reintrat în circuitul marilor arene continentale. "Învingătorul ia totul" poate fi privit din mai multe laturi.
Una a fotbalului britanic.
Engleza e limba oficială a fotbalului european în acest moment pentru că pe "Anfield" s-a jucat fotbalul de azi, dar mai ales cel de mîine. Dinamism, forţă, viteză, iată caracteristicile sale. Plus un ritm fantastic, o tranziţie formidabilă de la o fază la alta, o succesiune de momente care nu te lasă nici să respiri. Cel mai bun exemplu: cele 100 de secunde interval în care s-au marcat golurile de 2-2 şi 3-2. După acţiunea de PlayStation a lui Walcott, cu al său exces de viteză nesancţionabil, a urmat penaltyul la Babel. Agonia şi extazul schimbîndu-şi locurile în sutimi de secundă, regizorul televiziunii prins la mijloc, între a relua o fază sau a urmări alta, cam aşa sună fotbalul perfect.
Cealaltă a lui Rafa Benitez.
Între magia lui "Anfield", geniul lui Fernando Torres, clasa lui Gerrard şi forţa lui Mascherano, după unii cel mai bun de pe teren, între ele aşadar trebuie aşezată la loc de cinste personalitatea lui don Rafael. Rafael Benitez Maudes, născut la 16 aprilie 1960 la Madrid, n-a pretins niciodată că e cel mai bun din lume, nu s-a scris niciodată despre el că e "The Special One", ca despre Mourinho, nu i-au fost niciodată dedicate ode ca lui Wenger.
Dar iată-l din nou în semifinalele Ligii. Pentru a treia oară în 4 sezoane, cu mari posibilităţi de a prinde finala încă o dată. Rafa Benitez e, în acest moment, cel mai bun antrenor-tactician din Europa. Poate să spună cine ce vrea, asta-i realitatea.
