Dacă cinematografia română ar fi o casă veche, mobilată ba prea popular, ba prea snob, Iulia Rugină ar fi una dintre ferestrele prin care ar pătrunde aer proaspăt.

A debutat în lungmetraj chiar anul acesta (e regizor, scenarist şi monteur la adorabila comedie „Love Building“, pe care am socotit-o, văzând-o la un festival de film, premiera toamnei şi n-am greşit!). Anticip, lesne, o carieră interesantă pentru tânăra cineastă bucureşteană, a cărei sinceritate, ce transpare din acest chestionar, seduce. În plus, Iulia Rugină râde frumos şi mie-mi plac astfel de oameni.

De ce te temi cel mai tare?

De mutilare corporală gravă şi de orbire.

Care e prima ta amintire?

Despre cum i-am povestit bunicului meu, pe la vreo 4-5 ani, într-o vară, cum tocmai mi-am făcut un prieten de pe strada Velinţei din Colentina şi că îl cheamă Robert.

Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?

Nu ştiu dacă admir oameni. Sunt oameni de care sunt fascinată, oameni de care sunt mândră, de care sunt ataşată, de care sunt îndrăgostită. Dar nu cred că admir pe nimeni.

Ce îţi place la înfăţişarea ta?

Ochii, muşchii de la mâini şi osul iliac.

Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii?

Mi-a venit să zic Ginny, pisica mea. Dar nu e lucru, e creatură magică. Şi nu o deţin. Mă deţine ea pe mine.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Natalie Portman. Pentru că ar fi un film făcut la Hollywood!

Ce-ţi reproşezi cel mai des?

Că sunt extrem de impulsivă, instinctivă şi mă arunc cu capul înainte în absolut orice. Dar asta îmi şi laud cel mai des.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Aş fi fost un psihanalist care şi-ar fi iubit la nebunie meseria.

Cum