Pare (si este) un cinic, un elitist in dispret fata de vulg - in fapt, fata de vulgar - si totusi, cu ce penel (-ca sideful-) a pictat acele usi umile din periferiile Iasului si ale sufletului! Madone cu gitul luuung. Pantofi de dama cu picioare luuungi in ei, pantofii. El insusi luuung, dar fara a trebui sa-i ajungi cu prajina la nas. Insa avind orgoliul artei lui picto/scrise. "L-am vazut ieri, in Copou", imi spune Cerasela, cu care ma intilnesc, intimplator, la o bere. La CUI. Se plimba, asadar, si asta ne bucura. Deambularile, flanarile prin Iasii vechilor zidiri si iubiri sint / erau (?) modul lui de a se mentine in forma, fizica si spirituala. Usi celebre, usi umile. Si personaje celebre, si fiinte umile. Cu ce voluptate (imi) povestea intilnirile lui cu Baba, cu Catargi, cu Craiu, cu Comarnescu, cu Preda, cu Geo Dumitrescu si cu atitia altii! Pare (si este) un cinic, un elitist in dispret fata de vulg - in fapt, fata de vulgar - si totusi, cu ce penel ("ca sideful") a pictat acele usi umile din periferiile Iasului si ale sufletului! Intr-o vreme, ne intilneam, aproape zilnic, la "Diavolo" (nume predestinat sa dispara, cum s-a si intimplat!). Cara cu el o geanta, ca de doctor veterinar, burdusita, spre nedumerirea mea. Citeodata scotea dinlauntru o sticluta cu o licoare intaritoare, un cockteil, dupa reteta proprie. Dar geanta tot burdusita raminea. "Ce diavolo cari acolo?", l-am intrebat, intr-o zi, intrigat. "Cum, ce?! Mincare pentru ciini!" Hranea toti ciinii care aveau favoarea de a-l intilni. Odata, conviviind noi pe terasa de la "Bolta Rece", mi-a luat micii din farfurie si i-a oferit unei cateluse care ne privea, topita de admiratie. M-am invatat minte si, la urmatoarele reuniuni in doi, aveam grija ca, mai intii, sa comand o portie de mici (cruzi!), pentru eventualele patrupede (sa nu uitam, totusi, pisicile aristocrate!). Dar nu acesti ciini, aceste pi