Spunea un politician: "Am fost scoliti sa tradam". Dincolo de incarcatura sa emotionala, a carei greutate este data de sinceritatea de-a dreptul bovina a celui care adevarul a grait, declaratia cu pricina trebuie analizata cu toata seriozitatea din mai multe puncte de vedere. In primul rand, pentru ca ea a fost rostita de un personaj care nu are izmene acasa cate partide a schimbat pana in prezent. Evident, in cazul sau, este vorba de traditionalele izmene pe calator. Pentru cei interesati, precizam ca, in cazul turistului de partid, izmenele pe calator sunt de mai multe feluri, fiind lansate deja pe piata modele adaptate la toate mijloacele de transport existente. Pe de alta parte, declaratia la care facem referire atesta pentru prima data oficial existenta in teritoriu a unei scoli superioare unde se invata pe rupte tradarea de partid. Cu alte cuvinte, tradarea de partid constituie astazi obiect universal de studiu aprofundat. E drept, ne aflam abia intr-o faza incipienta, tinand cont de faptul ca in democratia noastra originala doar cateva grupe de activisti au absolvit cu brio cursurile acestei scoli. Un pas important in evolutia jigodismului in politica si a curvasariei de rigoare. Pana la declaratia cu pricina, una dintre cele mai importante din ultima vreme, putini dintre noi au aflat de aceasta evolutie universitara a tradarii. Este un pas de-a dreptul urias pe care l-au facut politicienii urbei noastre, trecand de la para de partid, un fel de embrion primitiv al acestui fenomen complex, la tradarea pe scara larga. Iata, deci, ca nu e suficient sa ai doar talent in materie de prefacatorie politica, ca nu e de ajuns sa treci prin tot regnul animal pentru a convinge un partid sa te primeasca in randurile sale si, mai mult decat atat, sa faca abstractie de pacatele tale politice. Inaltul umanism al unor lideri, vecin cu prostia, atunci cand nu e vorba de interes