Nicolae Ceauşescu, secretar al Comitetului Central al PMR şi membru al Biroului Politic, a fost şeful comisiei responsabile de crearea Universităţii din Cluj.

În primăvara anului 1959, universităţile clujene „Victor Babeş" şi „Janos Bolyai" au fost unificate. „Sarcina" primită nu era deloc simplă. Formal, i s-a dat lui Ceauşescu pentru că, printre altele, superviza din punct de vedere politic Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) şi uniunile studenţeşti (UASR). Sârguinţa cu care se achita în general de misiuni trebuie să fi îndreptăţit alegerea. Şi intransigenţa manifestată faţă de oricine se abătea de la „linia partidului".

Bursa: 350 de lei

Iar studenţii se abăteau cam mult, după aprecierile sale. La o întâlnire a Comitetului Orăşenesc Bucureşti al PMR din noiembrie 1956, Ceauşescu şi-a expus opiniile despre „tinerimea studioasă". A dat asigurări că statul va face tot ce-i stă în puteri să le îmbunătăţească situaţia. „Clasa muncitoare asigură condiţii favorabile de învăţământ, dar nicicum nu vrea să întreţină huligani. Suma de 350 de lei, care se dau drept bursă, cheltuielile în plus de care trebuie să ne îngrijim ca să-ntreţinem căminele studenţeşti, cantinele, corpul profesoral, care depăşesc bursa, sunt făcute pe spinarea ţărănimii muncitoare şi a oamenilor muncii din oraşe, dar studentul acesta trebuie să ştie împreună cu profesorul că ei sunt datori faţă de clasa muncitoare şi că toate cheltuielile suportate de stat fac un bun al poporului nostru şi studenţii sunt un bun al poporului, deci noi nu suntem datori ca să întreţinem orice huligan. Şi să înveţe, dacă nu învaţă îi trimitem frumos la sapă, nu-i ţinem în universităţi". Dacă nu vor la sapă, a mai spus el, există şi alternative: „Noi avem fabrici, acum facem fabrica de stuf, şi vom trimite acolo pe aceia care nu învaţă".

Vânătoarea de vrăjitoare

Viaţa universitară clujeană era u