Ca tot românul care se respectă, sunt şi eu membru activ pe piaţa muncii, aşa că am depus un efort considerabil ca să aleg administratorul pensiei mele. Am dat la o parte perdele groase de informaţii vagi, însoţite de zâmbete binevoitoare şi promisiuni de îmbogăţire pe ultima sută de metri, şi, când am simţit că am ajuns la o părere obiectivă, cu o strângere de inimă, am semnat! Am semnat pentru acela care mi-a promis ferm că va avea grijă de bătrâneţile mele. Însă, o întrebare tot nu îmi dă pace: am făcut alegerea corectă? Aceasta pentru că fondul pe care l-am ales eu nu are cele mai inspirate reclame, însă, este adevărat, are notorietate. Şi totuşi, de unde să aleg pe alte considerente? După costuri, în nici un caz. Pentru că, mulţumită CSSPP-ului, organism de control şi supraveghere care îşi face treaba excelent, comisioanele percepute de administratori sunt aliniate: comisionul de administrare care este tras lunar din contribuţia brută înainte de a fi transformată în unităţi de fond este 2,5%, iar comisionul de transfer la alt fond în primii doi ani este 5%. La fel se întâmplă şi cu structura portofoliului, se investeşte exact cât şi unde zice legea, cu o oarecare diferenţă încât nici nu merită să fie luată în considerare. Mai răscolesc încă o dată internetul şi citesc prospectele puse la dispoziţie de diverse fonduri, hotărâtă să găsesc nişte diferenţe, oricât de mici. Şi iată-le! Taxele şi comisioanele pe care le-au negociat şi va trebui onorate de către administratori către diverşi prestatori de servicii. Da, sunt foarte importante, pentru că, până la urmă, logica este simplă: colectează contribuţiile noastre, pe care le investesc aşa cum se pricep ei mai bine, însă lunar au de plătit în dreapta, şi în stânga pentru serviciile de care beneficiază, iar ceea ce rămâne reprezintă câştigul meu. Este clar, cel puţin în contextul actual, valorile taxelor şi comisioa