O familie din satul Boghicea a ramas pe drumuri dupa ce casa i-a fost mistuita de un incendiu. Parintii si cele patru fete s-au aciuat intr-o camera din casa bunicii. Flacarile au distrus nu numai toata bruma de haine si lucruri, ci si proviziile pentru iarna. amenintati de foame si frig, ei cer ajutorul semenilor Ca sa ai un acoperis, ceva de-ale gurii si niscaiva haine sa imbraci copiii pentru a merge la scoala, in ziua de azi trebuie sa muncesti o viata intreaga. Ca sa pierzi tot ce-ai agonisit, nu-ti trebuie mai mult de citeva ore. Cine a batut vreodata drumul la Bira, Boghicea sau Nistria, si-ar da seama, ca uneori, trebuie sa ai vreo trei vieti ca sa poti agonisi ceva. Incendiu devastator Valentin Bircau, de 34 de ani, din Boghicea, a vazut cum piere agoniseala lui de-o viata in citeva ore. "Instalatia electrica era veche. Simbata seara facusem baie si, cam pe la ora 20, a izbucnit focul. Am iesit cu totii afara din casa si-am chemat in ajutor vecinii. Au trecut patru sau cinci ore pina cind a venit masina pompierilor si, pina atunci, au sarit vecinii cu galetile sa stinga focul. Bine ca n-a batut vintul, ca alaturi sint capite de fin si ar fi fost un dezastru", povesteste, fara pic de vlaga, Valentin. Pentru ca in gospodarie erau multe materiale inflamabile, focul s-a extins repede. Timp de mai bine de ora, pompierii s-au luptat cu flacarile. Dupa ce incendiul a fost stins, casa, si-asa casa de om sarman, a ars aproape toata. Intrind cu frica in ruinele lasate de foc, fetita cea mai mare a lui Valentin se uita la cer prin locul unde a fost odata acoperisul. In curte - un morman de tabla, funingine si un miros intepator de fum. "Daca n-aveam copii, era mai bine, da acuma ce ne facem?", se intreba sotia lui Valentin, cotrobaind prin curte, doar-doar o mai gasi ceva care a scapat neatins de foc. Opt suflete intr-o cusca Dupa grozavia de simbata noapte, Valentin s