Prin comparaţie cu artizanii marilor afaceri de corupţie cu iz politic din România deputatul Gheorghe Coman pare doar un mic găinar.

Este ironic că după ce ani de zile s-au străduit din răsputeri să împiedice cercetarea penală a unor nume grele din politica românească parlamentarii români s-au hotărât brusc să-şi arate muşchii în faţa deputatului de Buzău Gheorghe Coman aprobând cu o copleşitoare majoritate cercetarea şi arestarea acestuia. Arestare care până la urmă nici măcar nu s-a produs. Nu căutaţi o explicaţie complicată şi nici nu trebuie să vă imaginaţi că asistăm la o modificare radicală de mentalitate. Coman nu este până la urmă decât un fel de găinar minor ajuns prin jocul împrejurărilor în Parlament, ca deputat PPDD. Ca şi mulţi dintre colegii săi s-a orientat ulterior către patroni politici mai influenţi ajungând astfel în partidul lui Dan Voiculescu. Acuzele care i se aduc (a cerut bani pentru numiri în funcţie) nu pot fi, dacă sunt adevărate, trecute cu vederea, dar astfel de lucruri se întâmplă pe scară largă în România.

Numai că nu acestea au fost elementele importante care au contat în luarea deciziei, ci faptul că el personal nu era o miză. Nu avea greutate politică şi prestaţia sa publică a fost atât de penibilă încât aproape toţi colegii săi au considerat că nu pierd mare lucru dacă dau astfel un exemplu care va fi citat de acum încolo adesea ca o dovadă a faptului că, iată, Parlamentul, nu cocoloşeşte nicidecum corupţia, ci o infierează aspru. Cu alte cuvinte Gheorghe Coman a ajuns să joace, spre nenorocul său, rolul de Acar Păun. Puteţi fi convinşi că harnicul propagandist al puterii din ultima vreme, Eugen Nicolicea, nu va lăsa să scape o astfel de ocazie.

Probabil aspectul mai important în ceea ce îl priveşte e faptul că un om care nu reuşeşte să îngăime două vorbe coerente a ajuns în Parlamentul ţării. E drept, la cum s-a