Cu toate temenelele facute de presedinte in ultimul timp (a se vedea renuntarea la Tezaur, oportunismul de la Tiganca, lepadarea de GUAM, concesiile in chestiunea Transnistriei), Moscova nu numai ca nu l-a trimis pe Vladimir Putin, dar, mai mult, abia daca i-a ingaduit ambasadorului rus la Bucuresti sa fie prezent ca observator La 22 mai 2006, oficialitatile de la Bucuresti anuntau cu mare pompa ca la Forumul pentru Parteneriat si Dialog la Marea Neagra, programat pentru 5 iunie 2006, au fost invitati sa participe presedintii statelor din regiunea Marii Negre, ministrii de Externe din statele UE, ai SUA, Norvegia, Israel, ca si reprezentantii organizatiilor regionale si internationale.
Pentru o zi cel putin, Bucurestii urmau sa fie buricul Europei si chiar al lumii. "La Palatul Schonbrun, printese, ca gunoiul!", exclama nemuritorul Svejk. Imitandu-l, am fi putut exclama si noi: "La Palatul Parlamentului, presedinti, ca gunoiul!". Pe strazile si bulevardele rascolite de Mafia reparatiilor fara sfarsit urmau sa fie transportati, in coloane cu girofar, presedintii Rusiei, Turciei, Bulgariei, Ucrainei, Republicii Moldova si ai statelor din Caucaz, ministrii de Externe ai Frantei, Germaniei si ai altor state europene, ca sa nu mai spunem de legendara Condolizza Rice.
Oameni obisnuiti, cum ii stim, incapabili sa inteleaga ambitiile planetare ale lui Traian Basescu, bucurestenii se pregateau deja sa injure strasnic istoricele ambuteiaje provocate de blocarea circulatiei pentru a face loc inaltilor oaspeti.
Luni, 5 iunie 2006, cartitorii mitici ai urbei au rasuflat usurati. Linistiti. La maretul, galacticul Forum al Marii Negre au venit doar sefii de stat ai Republicii Moldova, Armeniei, Azerbaidjanului si Ucrainei.
Niste linge blide ai Americii si ai Occidentului in general, sefi ai unor state care asteapta, asemenea lingurarilor lui Creanga, sa