Cei care sufera in aceste zile si-asa fierbinti ca nu mai suporta „isteria” dosariadei ar trebui sa-si aduca aminte de linistea impusa de Ion Iliescu in anii ’90.
Toata lumea e de acord cu un lucru: dosariada e abia la inceput. Insa unii au ostenit deja si spun ca s-a creat o adevarata isterie cu aceste dosare, isterie care ar fi cazul sa cam inceteze, ca sa lasam institutiile statului, in speta CNSAS-ul, sa lucreze in liniste. Liniste? Unde am mai auzit acest cuvint? Sigur ca da: la Ion Iliescu.
Va mai amintiti? Tara are nevoie de liniste, vrem sa lucram in liniste, sa instauram un climat de liniste. De fapt, tot un fel de „tovarasi, stati linistiti la locurile voastre“, cum zicea, cam fara succes, predecesorul sau. Lui Iliescu insa i-a iesit si nici Constantinescu n-a fost mai breaz.
Asa se face ca, vreme de aproape 17 ani, o cumplita liniste s-a lasat peste tara dinspre arhivele fostei Securitati, sparta foarte rar de citeva file de dosar, scoase discret si aruncate pe piata profund interesat.
Acum, cind de bine, de rau s-a dat drumul la dosare, constatam un fenomen interesant: voci altadata credibile si tare doritoare sa deconspire ceea ce era conspirat prin lege devin brusc ingrijorate de asa-zisa isterie. Apoi forteaza comparatia si aseamana ceea ce se intimpla azi cu zelul demascator si cu procesele staliniste ale anilor ’50.
Dupa cite observam insa, nimeni nu a fost saltat in plina strada si dus la beci pentru ca a turnat la Securitate, iar un nou Canal inca nu se intrevede la orizont.
Ceea ce se intimpla acum este doar aparent o isterie. In fapt, e doar foarte multa informatie care a stat zagazuita atita timp si i-a venit, in sfirsit, rindul sa iasa la suprafata. Iese cu chinuri, pe bucati, iar ceea ce iese nu se vede intotdeauna foarte frumos.
Prin urmare, e si firesc ca la ve
