Această boală este uşor de controlat, cu condiţia să fie descoperită în faze incipiente. Din păcate, cei mai mulţi bărbaţi români care se confruntă cu simptomele specifice amână vizita la medic chiar și câte patru-cinci ani.
Adenomul de prostată este denumirea mai populară a hiperplaziei benigne a prostatei (HBP). Boala se caracterizează prin multiplicarea exagerată a celulelor prostatice, ceea ce determină o creştere în volum a acesteia. În mod firesc, prostata începe să crească în volum mai ales după vârsta de 40 de ani.
În această situaţie, se recomandă ca bărbaţii trecuţi de 45 de ani să meargă periodic la un medic urolog pentru un control de rutină. Cel mai bun mod de depistare a unei probleme la nivelul prostatei este consultul de specialitate care include evaluarea stării întregului aparat urinar. Antigenul specific prostatic (PSA), obţinut în urma unor investigaţii specifice, trebuie urmărit anual după vârsta de 50 de ani. Dacă în familie există cazuri de cancer de prostată, acest test trebuie făcut încă de la vârsta de 40 de ani.
Simptomele, frecvent ignorate
La unii bărbaţi, creşterea volumului glandei devine un obstacol în evacuarea urinei şi astfel scurgerea firească a acesteia este „blocată". Prin urmare, apar o serie de simptome supărătoare, precum: urinarea frecventă, inclusiv noaptea, jet urinar slab sau intermitent, urinare dificilă (bolnavul se forţează să urineze ca să evacueze complet vezica urinară), senzaţie de golire incompletă a vezicii, micţiune prelungită (apare pe fondul scăderii presiunii jetului de urină).
Cu asemenea simptome s-a confruntat şi domnul Pache Sarageaua din Bucureşti. El a fost diagnosticat cu adenom de prostată în urmă cu 11 ani, în jurul vârstei de 50 de ani. Însă, după cum mărturiseşte, diagnosticul nu l-a speriat, ci, dimpotrivă, a continuat să-şi neglijeze problemele de