Pentru ca Steaua să ajungă din nou in grupele din Champions League şi să progreseze in mod  sistematic in anii ce vin este nevoie de jucători mai buni (inclusiv jucători străini), de organizare mai bună şi de investiţii majore, de o politică organizaţională pe termen lung.

Fotbalul este mult mai mult decăt sportul cel mai popular; este un fenomen social, care poate antrena emoţii teribile, mişcări de stradă, chiar tensiuni diplomatice (unii poate işi amintesc conflictul armat intre El Salvador şi Honduras acum căteva decenii).

S-au elaborat teze de doctorat (in sociologie) privind fenomenul fotbalistic. Fotbalul de nivel inalt a devenit un mare business in lumea contemporană. Bugetele marilor cluburi se cifrează la multe zeci de milioane de euro, pot ajunge la sute de milioane de euro. Unele cluburi sunt listate la burse; au nume, brand formidabil, au fani numeroşi in afara graniţelor naţionale (notoriu este Manchester United). Cele mai mari cluburi incearcă să capitalizeze globalizarea; ele caută să aducă jucători buni de oriunde, să-şi mărească audienţa la fani in afara frontierelor naţionale, intră in acorduri de promovare a imaginii şi simbolurilor cu firme cu nume ilustre din domeniul industrial sau al serviciilor.

Nu există echipă mare in lume care să nu facă apel la jucători aduşi de pe alte meleaguri. Se verifică aici un principiu elementar din teoria şi practica economică, care spune că deschiderea economiei poate - in anumite condiţii - facilita schimburile avantajoase, poate valorifica avantaje comparative. In fotbal, acest principiu se bizuie pe circulaţia unui factor de "lucru" specializat - fotbalistul de mare valoare. O echipă performantă aduce laolaltă un buchet de mari jucători. Dar nici aceasta nu este suficient pentru performanţa măiastră de durată. Este nevoie de organizare de excepţie. Cluburile mari sunt entităţi ce